Puncte in plus pentru hrisca...

Pentru ca sunt 'pro' alimentatie diversificata astazi va scriu despre hrisca. Unii o stiu mai mult altii mai putin.
Am observat, cu mare tristete, ca multi oameni care stiu si cumpara hrisca sufera de diverse afectiuni sau au primit recomandari de la medici si nutritionisti sa consume.
Haideti sa vedem ce este hrisca si de ce ar trebui sa o includem in alimentatia noastra.
Hrisca a fost "domesticita" si cultivata pentru prima oara, se pare, in Asia de sud-est, acum cca 8000 de ani. S-a raspandit cu rapiditate in Asia Centrala si in Extremul Orient. Alte surse plaseaza origine ei in Tibet, iar in Balcani prezenta ei este datata cu cca 6000 de ani in urma. Creste pe terenuri putin fertile, chiar acide, dar care trebuiesc bine drenate. De asemenea, nu ii priesc zonele cu temperaturi ridicate.
Continutul in minerale este ridicat: fier, zinc, seleniu. Compusii aromatici (cei care au la baza un nucleu benzenic) si care intr-adevar dau "aroma", parfumul caracteristic pentru hrisca sunt in principal reprezentati de salicilaldehida (2-hidroxibenzenaldehida.

Un rol deosebit il au compusii cu valoare antioxidanta cum este rutinul si taninurile. Hrisca a constituit mult timp sursa principala de extragere a rutinului din care se obtine rutozidul.

Desi nu este o cereala, hrisca intruneste calitatile fainei de grau integrala. Este de fapt superioara graului din multe puncte de vedere: contine mult mai putine glucide, nu contine gluten, contine cantitati mari de lysina (aminoacid esential), fier, seleniu si mai mult calciu, cantitati impresionante de antioxidanti si se prezinta ca o alternativa la grau pentru cei care au intoleranta la cereale.
Semintele de hrisca sunt aromate si usor dulcegi. Ele pot fi consummate crude, fierte sau prajite, simple sau in amestec cu alte alimente, sau ca faina, de asemenea in numeroase combinatii. Sunt celebri taieteii japonezi soba, care constituie alaturi de orez un aliment de baza in arhipelagul nipon. Nu mai putin gustoase sunt galetele frantuzesti facute din "faina neagra - ble noire". In Japonia, hrisca este la mare pret, fiind o adevarata arta sa se prepare taieteii soba de diferite dimensiuni. Japonezii consuma cu mare placere si planta verde, in special in primele stadii de dezvoltare. De asemenea, Korea este un mare consummator de hrisca, din faina fiind obtinute nenumarate tipuri de taietei, supe si jeleuri. In Rusia si Polonia hrisca este foarte folosita.
Sa trecem la partea interesanta, cum o putem prepara?
Boabele de hrisca de pot rasni si din ele se face paine dospita sau paine 'raw vegan'.
Hrisca imbogateste mult gustul supei de legume si a tuturor tipurilor de supa.
Se poate fierbe cateva minute apoi pune in tigaie sau woc cu ciuperci, dovlecei sau ardei gras pentru un fel de mancare sau garnitura delicioasa!
Sub forma de fulgi se poate consuma in stare naturala cu lapte, vegetal sau animal, alaturi de alte cereale sau simpla. Si cu iaurt merge foarte bine.
O puteti pune la germinat si consuma in diferite stadii de dezvoltare in salate. In acest fel este foarte hranitoare si va aduce beneficii foarte importante pentru sanatate!
Sper sa incercati hrisca deschisi la minte si la suflet!
Spor!
http://www.alegebio.ro/hrisca-500gr-rapunzel.html
http://www.alegebio.ro/fulgi-de-hrisca-350-gr-primeal.html
http://www.alegebio.ro/faina-de-hrisca-integrala-1-kg-solaris.html
http://www.alegebio.ro/faina-de-hrisca-bio-250-gr-biorganic.html

Despre miere......

Mierea este substanta zaharoasa pe care o produc albinele prin colectarea nectarului floral si extrafloral sau a unui alt suc luat de pe plantele vii, prin transformarea lui, sub actiunea enzimatica a salivei si a sucului gastric al albinelor. In timpul depozitarii nectarului in celule, apa care este in plus va fi indepartata prin ventilare. Dupa aceea mierea este gata pentru a fi consumata (albinele capacesc fagurii). In acest caz, mierea va contine numai 20 la suta apa, cit este normal ca ea sa fie consumata. Pentru a obtine 1 litru de miere sunt necesare 5 kg de nectar. Mai adaugam si faptul ca pentru a cara 1 kg de nectar este nevoie de 20.000 pana la 100.000 de zboruri. Un roi de albine (30.000 la 60.000) poate fabrica 1 kg de miere pe zi. Calitatea si cantitatea de miere sunt determinate de factorii geografici si botanici, precum si de sezon. Originea florala a nectarului influenteaza culoarea, gustul si viscozitatea mierii.
Am scris toate aceste lucruri pentru ca, noi credem, ca este necesar sa cunoastem procedeul prin care sunt facute produsele pe care le consumam pentru a le aprecia la adevarata lor valoare. Cand intram intr-un supermarket ne invadeaza multitudinea de produse care se revarsa in fata ochilor nostri. Peste tot preturi, campanii de marketing foarte agresive incat uitam de unde provin acele borcanele si cum anume se justifica pretul lor. De multe ori cumparam din supermarket miere care, de fapt , este intr-un procent foarte mic, iar restul zahar si apa plus multe chimicale pentru gust, culoare si consistenta. Este mic pretul unui borcan in comparatie cu un borcan de miere 100%.
Cu aceste precizari facute voi detalia, mai jos, cateva dintre calitatile mierii de albine.
Mierea se asimileaza foarte usor de catre organism si ne ofera energie si substante bioactive si nutritive. Continutul de microelemente al mierii este similar celui al singelui uman. Vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavoane, flavonoide, compusi aromatici, fitohormoni, acizi organici - lactic, citric, malic, oxalic, dextrina, compusi ai azotului - in total 435 de substante. Aceasta asigura mierii un loc aparte in reglarea functiilor organismului uman.
Compzitia chimica a mierii variaza in functie de plantele melifere, de intensitatea culesului, starea timpului, etc. In medie 83 % din continutul mierii este format de substanta uscata si 17 % apa. Vascozitatea si rezistenta la scurgere depinde de continutul de apa, de temperatura si de compozitia chimica a mierii. Continutul in coloizi, dextrine, saruri minerale influenteaza gradul de vascozitate al mierii. Asta explica de ce mierea de salcam este mai fluida decat cea de floarea soarelui. 80% din substanta uscata o formeaza zaharurile si in special glucoza si fructoza. Aceste zaharuri se formaza prin invertirea enzimatica a zaharozei. Zaharoza este admisa in miere pana la 5%. Substantele minerale in miere sunt potasiul, calciul, fosforul, sulful, magneziul, fierul si altele in cantitati foarte mici.
Mierea stimuleaza pofta de mancare, imbunatateste digestia, ajuta functiile ficatului si creste procentul de hemoglobina in sange. Una, doua lingurite de miere luate dimineata, pe nemancate, cu un pahar de apa la temperatura camerei, usureaza digestia.
Datorita compozitiei, mierea ajuta la mentinerea starii functionale a sistemului nervos central, imbunatateste starea tesuturilor, creste permeabilitate vaselor sangvine si stimuleaza circulatia sangvina.
De fapt este un aliment complet, daca as detalia toate modurile prin care mierea ne ajuta as face aceasta postare mult prea lunga. Cel mai bun mod prin care putem beneficia de calitatile ei este sa consumam cu regularitate adica sa integram mierea in alimentatia noastra zilnica.
Sper ca v-am oferit destule informatii pentru a va convinge sa consumati in fiecare zi miere!
http://www.alegebio.ro/produse-alimentare-bio/miere-si-gem.html