Puncte in plus pentru hrisca...

Pentru ca sunt 'pro' alimentatie diversificata astazi va scriu despre hrisca. Unii o stiu mai mult altii mai putin.
Am observat, cu mare tristete, ca multi oameni care stiu si cumpara hrisca sufera de diverse afectiuni sau au primit recomandari de la medici si nutritionisti sa consume.
Haideti sa vedem ce este hrisca si de ce ar trebui sa o includem in alimentatia noastra.
Hrisca a fost "domesticita" si cultivata pentru prima oara, se pare, in Asia de sud-est, acum cca 8000 de ani. S-a raspandit cu rapiditate in Asia Centrala si in Extremul Orient. Alte surse plaseaza origine ei in Tibet, iar in Balcani prezenta ei este datata cu cca 6000 de ani in urma. Creste pe terenuri putin fertile, chiar acide, dar care trebuiesc bine drenate. De asemenea, nu ii priesc zonele cu temperaturi ridicate.
Continutul in minerale este ridicat: fier, zinc, seleniu. Compusii aromatici (cei care au la baza un nucleu benzenic) si care intr-adevar dau "aroma", parfumul caracteristic pentru hrisca sunt in principal reprezentati de salicilaldehida (2-hidroxibenzenaldehida.

Un rol deosebit il au compusii cu valoare antioxidanta cum este rutinul si taninurile. Hrisca a constituit mult timp sursa principala de extragere a rutinului din care se obtine rutozidul.

Desi nu este o cereala, hrisca intruneste calitatile fainei de grau integrala. Este de fapt superioara graului din multe puncte de vedere: contine mult mai putine glucide, nu contine gluten, contine cantitati mari de lysina (aminoacid esential), fier, seleniu si mai mult calciu, cantitati impresionante de antioxidanti si se prezinta ca o alternativa la grau pentru cei care au intoleranta la cereale.
Semintele de hrisca sunt aromate si usor dulcegi. Ele pot fi consummate crude, fierte sau prajite, simple sau in amestec cu alte alimente, sau ca faina, de asemenea in numeroase combinatii. Sunt celebri taieteii japonezi soba, care constituie alaturi de orez un aliment de baza in arhipelagul nipon. Nu mai putin gustoase sunt galetele frantuzesti facute din "faina neagra - ble noire". In Japonia, hrisca este la mare pret, fiind o adevarata arta sa se prepare taieteii soba de diferite dimensiuni. Japonezii consuma cu mare placere si planta verde, in special in primele stadii de dezvoltare. De asemenea, Korea este un mare consummator de hrisca, din faina fiind obtinute nenumarate tipuri de taietei, supe si jeleuri. In Rusia si Polonia hrisca este foarte folosita.
Sa trecem la partea interesanta, cum o putem prepara?
Boabele de hrisca de pot rasni si din ele se face paine dospita sau paine 'raw vegan'.
Hrisca imbogateste mult gustul supei de legume si a tuturor tipurilor de supa.
Se poate fierbe cateva minute apoi pune in tigaie sau woc cu ciuperci, dovlecei sau ardei gras pentru un fel de mancare sau garnitura delicioasa!
Sub forma de fulgi se poate consuma in stare naturala cu lapte, vegetal sau animal, alaturi de alte cereale sau simpla. Si cu iaurt merge foarte bine.
O puteti pune la germinat si consuma in diferite stadii de dezvoltare in salate. In acest fel este foarte hranitoare si va aduce beneficii foarte importante pentru sanatate!
Sper sa incercati hrisca deschisi la minte si la suflet!
Spor!
http://www.alegebio.ro/hrisca-500gr-rapunzel.html
http://www.alegebio.ro/fulgi-de-hrisca-350-gr-primeal.html
http://www.alegebio.ro/faina-de-hrisca-integrala-1-kg-solaris.html
http://www.alegebio.ro/faina-de-hrisca-bio-250-gr-biorganic.html

Ce este si la ce se foloseste Quinoa?

Numită de către incaşi chisaya mama (mama tuturor cerealelor), quinoa a fost adusă pe continentul european de către coloniştii spanioli, care o numeau hrană pentru indieni. Europenii nu au apreciat în mod deosebit această cereală şi i-au forţat pe băştinaşi să cultive o altă plantă indigenă, dar apreciată și pe bâtrânul continent: porumbul.
Popularitatea quinoa este de dată recentă şi se datorează studiilor efectuate pe boabele de quinoa care au scos în evidenţă calităţile ei: foarte hrănitoare, benefică pentru sănătatea umană – în special pentru rinichi şi problemele sistemului circulator cauzate de colesterolul crescut.
Boabele de quinoa sunt bogate in vitaminele A, B, C, D, E si K. De asemenea, sunt o sursa buna de fier, calciu, crom, cupru, fluor, iod, magneziu, potasiu, seleniu, zinc. Datorita vitaminelor si mineralelor, quinoa stimuleaza sistemul imunitar. De asemenea, boabele acesteia incoltite sunt recomandate pentru tratarea tulburarilor cauzate de ficatul lenes: oboseala, alergii, balonare, indigestie cronica, puls slab. Mai mult, quinoa contine mai mult calciu decat laptele si are proteine de mai buna calitate decat cele din carne. Nu produce colesterol sau rigidizarea arterelor si reduce cantitatea de grasimi din singe. Consumul frecvent de quinoa scade riscul problemelor cardiace si intareste rinichii. Pe linga aceste avantaje, quinoa ecologica mai prezinta un atu: nu a fost “tratata” cu pesticide si alte chimicale de sinteza care consumate pot provoca probleme de sanatate.
Quinoa se poate pregati prin oparire cu apa fierbinte sau, pur si simplu, lasata la inmuiat in apa rece. O puteti folosi pentru a adauga consistenta salatelor, in supe sau mancare cu legume.
http://www.alegebio.ro/produse-alimentare-bio/cereale.html?limit=30